Emitentul

Teorii variate există despre emitentul acestor monede:

I. Monedele de aur de tip Koson au fost puse în legătură cu un rege dac, Cotiso-Coson, menționat în mai multe surse antice. Primul care a expus această teorie a fost Max von Bahrfeldt, pornind de la sursele antice:

occidit Daci Cotisonis agmen (”armata dacului Cotiso a pierit”)

Horatius, Carmina, III, 8, 18

Daci montibus inhaerent. Inde Cotisonis regis imperio, quoties concretus gelu Danuvius inunxerat ripas, decurrere solebant et vicina populari. (”Dacii trăiesc nedeslipiți de munți. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso obișnuiau să coboare și să pustiiască ținuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, înghețată de ger, își unea malurile.”)

Florus, Bellum Dacicum, II (IV, 12), 18

Împăratul făgăduise în căsătorie regelui geților – Cotisoni Getarum regi – pe propria sa fiică.

Suetonius, Viața celor 12 Caesari, Augustus, LXIII, 4:

II. Alți autori au pus monedele în legătură cu un rege cu numele Coson (Koson), altul decât Cotiso, care a domnit în Dacia. Pare greu de crezut că regele Cotiso, care îi conducea pe daci în atacuri pustiitoare peste Dunăre, să fie același personaj cu cel pe care Augustus se gândea să și-l facă ginere.

III. Coson (Koson) este un rege trac/dac, iar monedele au fost emise în numele lui de către Brutus în 42 î.e.n.

Alte teorii:

Pornind de la premisa că monograma conține literele O L B, Coson (Koson) ar fi un rege scit din jurul Olbiei.
Ținând cont de lipsa titlului regal, legenda indică numele unui oraș, variante propuse fiind Cosa (Cosear), Etruria; Kossea, Tracia sau Cos, insulă din Marea Egee.

Teoriile sunt mai vechi, și pot fi astăzi fanteziste, nefiind susținute de argumente valide.

Statuie de nobil dac. Epoca lui Traian După Carmen Maria Petolescu, următoarele argumente trebuie luate în considerare:

Datarea kosonilor în anii 31-30 î.e.n. era determinată de identitatea Coson = Cotiso și datarea ante 29 î.e.n. a episodului relatat de Horatius.
Alegerea imaginii de pe revers, inspirată de iconografia lui Brutus, ar reprezenta pentru anii 31-30 î.e.n. un act inamical față de Octavian, fapt care intră în totală contradicție cu relatarea lui Suetonius.
Reversul inspirat de iconografia lui Brutus plasează monedele în contextul anului 43 î.e.n.
Raporturile între urmații lui Caesar și cei ai lui Burebista au rămas încordate după anul 44 î.e.n., iar alegerea taberei lui Brutus părea una firească.
Numele emitentului este în cazul nominativ, spre deosebire de alți regi elenistici, și nu este însoțit de titlul regal (încă nerecunoscut sau prea puțin apreciat de Brutus, simbol al instituțiilor republicane.

”În concluzie, monedele KOΣΩN au fost emise prin anii 43-42 î.e.n. (înainte de aflarea veștii despre înfrângerea și sinuciderea lui Brutus, în toamna anului 42 a. Chr.). (…) Monedele au servit pentru plata trupei pe care Coson avea probabil intenția s-o trimită în ajutor lui Brutus. (…) Deznodământul a avut loca la Philippi – mai înainte ca ajutorul dacic să fi pornit la drum. Monedele de aur au rămas ”blocate” în tezaurul regal de la Sarmizegetusa.”

Carmen Maria Petolescu, Monedele regelui Coson, p. 74.

Cele mai pertinente explicații par să fie următoarele:

”Singurele monede dacice de aur cunoscute până acum trebuie să fi fost bătute din rațiuni militare și de propagandă, de către un succesor al lui Burebista, care purta numele Koson, înscris pe reversul acestora. Întrucât principalele descoperiri provin din împrejurimile Sarmizegetusei, nu avem motive să credem că monedele în discuție au fost bătute în altă parte, iar în privința datării, ni se pare acceptabilă încadrarea lor cândva în a doua jumătate a sec. I a.Chr.”

Mihai Dima, Dan Ilie, Tezaurul de monede de tip KOSON descoperit la Târsa, com. Boșorod, jud. Hunedoara. Lotul păstrat la Banca Națională a României, în ”Simpozion de Numismatică, organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chișinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004”, București, 2007, p. 41.

O observație prețioasă, ținând cont de legenda de pe monedele de argint de tip Koson, cu iconografie de tip Macedonia Prima este următoarea:

”Surpriza mare este reprezentată de apariția, de curând, în comerțul de antichități a altor monede de argint, imitate după drahmele Macedoniei Prima – având pe revers măciuca lui Hercules, iar pe de o parte și de alta înscrise KOΣΩN / ΔΡOYEIΣ. Numele emitentului a fost redat cu indicarea filiației: ”Coson al lui Droueis” (numele tatălui fără desinența de genitiv) – de unde se poate trage concluzia că acest dinast nu era urmaș direct al regelui Burebista.”

Constantin C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, ediția a 2-a, București, p. 99-100.

Apoi:

”Așadar, după părerea noastră, existența unui rege cu numele Coson este perfect posibilă, ea fiind întărită și de o atestare ”epigrafică”, prin monedele care fac obiectul acestui studio: KOΣΩN. Faptul că acestea au fost descoperite cu precădere în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei este un argument puternic în sensul că acest enigmatic rege Coson este cel care a preluat, după Burebista, conducerea formațiunii centrale din munți, cuprinzând desigur întreg teritoriul intracarpatic. El a domnit din anul 44 până cel puțin în anul 30 a. Chr. (când este menționat de Suetonius).”

Carmen Maria Petolescu, Monedele regelui Coson, p. 37-38.

În fine, o ipoteză expusă în 1961 de către Mayer Halevy considera că legenda KOΣΩN nu are legătură cu un nume propriu ci desemnează valoarea monedei și a aurului monetizat.