Koson de Aur

În 1911, cercetătorul german Max von Bahrfeld a realizat primul studiu științific, atribuind dacilor aceste monede de aur, clasificându-le într-un singur tip, cu două subtipuri, după prezența sau absența monogramei pe avers.

(sursă: Ponterio & Associates, august 2013 Chicago ANA World’s fair of money, 13 august 2013, no. 11050)

Tipul monetar a fost descris cu detalii sau general de numeroși cercetători. Poate cea mai sintetică este următoarea:

”Toate monedele cunoscute până acum aparţin unui singur tip, dar cu mici variante. Pe una din feţe, socotită de toţi specialiştii ca reprezentând aversul monedelor, este redat un consul roman între doi lictori, mergând spre stânga; dedesubt, în exergă legenda în limba greacă KOΣΩN, iar în câmpul din st., în faţa primului lictor, monograma ; împrejur cerc perlat.

Pe revers este înfăţişat un vultur cu aripile deschise, în profil spre st., el șade cu un picior pe un sceptru şi ţine în gheara dr. o cunună; împrejur cerc perlat”

C. Preda, Monedele geto-dacilor, p. 353.

Aversul este similar cu reversul unui denar roman republican emis în anul 54 î.e.n.pentru M. Iunius Brutus: patru personaje mergând spre stânga, un accensus deschizând calea pentru un consul care este flancat de câte un lictor. Pe aversul kosonilor, întâlnim doar trei personaje, lipsind heraldul (primul personaj din stânga).

(sursă: koson: Ponterio & Associates, august 2013 Chicago ANA World’s fair of money, 13 august 2013, no. 11050; denar Iunius Brutus: Ponterio & Associates, august 2014 Chicago ANA auction, 5 august 2014, no. 30183)

Reversul monedelor de tip koson a fost inspirat tot după un denar roman republican a lui Q. Pomponius Rufus, din anul 70 î.e.n. Pe originalul roman, era reprezentat un vultur cu aripile deschise, orientat spre stânga, cu capul spre dreapta, ținând în gheara lui dreaptă o cunună de lauri și sprijinindu-se cu gheara stângă pe un sceptru. Deosebirea între reversul kosonilor și cel al denarilor romani constă în faptul că pe monedele de aur dacice, vulturul are capul spre stânga, iar literele și simbolurile de pe denarii romani au fost omise.

(sursă: koson: Ponterio & Associates, august 2013 Chicago ANA World’s fair of money, 13 august 2013, no. 11050; denar Pomponius Rufus: Nomos, 1, 6 mai 2009, no. 133)

Despre acvila de pe monede s-a scris că a fost redată în mai multe maniere:

”I. Acvila delicată – realizată în stil îngrijit, cu detalii fine în redarea penajului și a corpului; gâtul subțire, aplecat peste cunună, susține un cap mic, cu ciocul scurt și ascuțit; sub gheară, o perlină. Desenul liniilor armonioase prezintă o acvilă ce degajă o măreție calmă și senină.

II. Acvila masivă – cu aspect rigid, gâtul scurt, capul reliefat și ciocul ”acvilin”; penajul este redat prin șiruri de globule, iar aripa dreaptă este lipită de cunună. De remarcat ghearele puternice, care accentuează aspectul de ferocitate al acvilei.

III. Acvila înaltă – cu gâtul lung și puternic, ciocul ”acvilin” și aripi lungi; în gheara dreaptă ține o cunună ovală. Acvila nu privește spre cunună, ci are capul îndreptat în sus; de la piciorul acvilei pornește oblic un șirag de globule, adesea estompat. Imaginea este realizată într-un stil sobru și mai schematic.

IV. Acvila scundă – dar de talie mai robustă, ținând în gheara dreaptă o cunună rotundă ornamentată cu perline mici; sub sceptru, o perlină.”

Carmen Maria Petolescu, Monedele regelui Coson, București, 2011, p. 79.

Despre legenda monedelor, aceasta este KOΣΩN, scrisă cu litere grecești, transliterat KOSON sau COSON. Semnificația acestui cuvânt este încă necunoscută, mai multe ipoteze fiind formulate până acum: un nume propriu, în nominativ, al emitentului (regelui) sau chiar nume comun (poate abreviat). În civilizația geto-dacică clasică, limba greacă era cunoscută de elite, fiind folosită inclusiv în diplomație.

Prezența sau absența monogramelor pe avers a constituit un criteriu de împărțire a unui singur tip în două subtipuri.

La începutul anilor 2000, s-a considerat că:

”(…) seria monedelor cu monogramă. În cadrul acestora, ponderea cea mai mare o dețin exemplarele pe care figurează o monogramă alcătuită din literele A, B, P, H, O. (…) O a doua categorie o formează un grup mai restrâns de piese, pe care se întâlnește o monogramă mai simplă, reprezentată prin litera B, cu o terminație scurtă la bază.” Sursă: Carmen Maria Petolescu Comoara regelui Koson, p. 4

Ideea este apoi reluată:

”Pentru revers distingem 2 variante, care se departajează în special prin monogramă și prin redarea diferită a fasciilor. Astfel:

Varianta I (revers) grupează monedele care au monograma compusă din mai multe litere (distingem A, B, P, H, O), iar fasciile sunt redate fără secure. Acestei variante de revers îi corespunde totdeauna prima variantă de avers, adică acvila delicată.

Varianta II (revers) cuprinde monedele care au o monogramă mai simplă, reprezentată prin litera B cu o terminație scurtă la bază sau după unii autori BA. Lectura acestei monograme, împreună cu numele din exergă, stabilită de Bahrfeldt, ar fi Βα(σιλεύς) ΚΟΣΩΝ. Descifrarea propusă de Bahrfeldt a fost adoptată de Octavian Iliescu, care precizează că este singura lectură exactă. Această variantă de revers se întâlnește pe celelalte trei categorii de avers – cele cu acvila masivă, acvila înaltă, acvila scundă.”

Carmen Maria Petolescu, Monedele regelui Coson, București, 2011, p. 79-80.

S-a mai precizat și că:

”În opinia noastră, chiar dacă nu există legătură între cele două grupuri de ștanțe, nu se poate vorbi despre stiluri diferite de gravare, cum nu se poate vorbi despre două monograme diferite. În ambele cazuri avem de-a face cu literele B și A”

Mihai Dima, Dan Ilie, Tezaurul de monede de tip KOSON descoperit la Târsa, com. Boșorod, jud. Hunedoara. Lotul păstrat la Banca Națională a României,, , în ”Simpozion de Numismatică, organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chișinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004”, București, 2007, p. 39.

Alte teorii, precum lectura ei O L B (Olbia) sau că ar reprezenta numele lui Brutus, sunt nesigure.

S-a observat că monedele fără monogramă au un stil mai auster decât cel al monedelor cu monogramă, acest fapt indicând că au fost produse în două momente diferite sau de doi gravori diferiți.

Koson fără monogramă (sursă: Teutoburger Münzauktion, 77, 6 septembrie 2013, nr. 1003) Koson cu monogramă (sursă: Ponterio & Associates, august 2013 Chicago ANA World’s fair of money, 13 august 2013, no. 11050)