Strabo spune că după moartea lui Burebista, regatul s-a împărțit în patru, apoi în cinci părți, adăugând că ”astfel de împărțiri sunt vremelnice și se schimbă când într-un fel, când în altul”. Este posibil ca urmașul direct al lui Burebista să fi fost Deceneu, marele preot. După Deceneu, dintr-o relatare din secolul al VI-lea e.n. aflăm că:
Statuie de dac (Muzeul Vaticanului). Epoca lui Traian.
Este posibil ca această linie regală să fie cea a succesiunii în nucleul statului dac. Alți regi sunt cunoscuți din surse. Strabo îl menționează pe Cotiso, care pare să fie același personaj cu cel amintit de Horatius într-o odă din anul 29 î.e.n. (III, 8, 18), Suetonius în viața lui Augustus (LXIII, 4) și Florus (II, 28, 18-19). Însă Suetonius scrie că acestui Cotiso, Octavian i-a promis drept soție pe Iulia, cerând în schimb în căsătorie pe fiica regelui, în timp ce Florus, care îi plasează regatul spunând că ”dacii trăiesc nedeslipiți de munți”, vorbește despre dacii
Un alt rege este Dicomes, menționat de Plutarh în contextual războiului civil între Octavian și Marcus Antonius, și plasat de istoricii moderni în fruntea unei formațiuni politice din Moldova. Mai cunoaștem, din lista regilor daci transmisă de Jordanes, numele lui Coryllus, care a domnit 40 de ani, pus în legătură cu Scoryllo, presupus tată al lui Decebal, domnind în timpul lui Nero, și Diurpaneus.
Din această enumerare, rezultă un grad de confuzie care domnește între cercetători cu privire la istoria regatului Daciei de la Burebista la Decebal.
Climatul general al relațiilor cu romanii a fost unul complex după anul 44 î.e.n. Horatius întreabă cu îngrijorare ”ce-ai mai auzit despre daci”, Vergilius vorbește despre dacii care coboară spre Dunăre, iar Tacitus despre ”neamul niciodată de bună credință al dacilor”.
Tabula Peutingeriana. Zona provinciei Dacia (sursă: Wikipedia)
Romanii intervin energic în spațiul Dunării de Jos după moartea lui Burebista. În anii 29-28 î.e.n., M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei, înaintează împotriva dacilor și bastarnilor, spre Dobrogea, aducând sub săpânirea sa cetățile grecești, cu ajutorul unui rege get, Rholes. Atacat de Dapyx, un alt conducător get din centrul Dobrogei, Rholes cere ajutorul romanilor, care intervin în zonă, învingându-i pe Dapyx și pe Zyraxes, alt conducător get din zona Dobrogei. Genucla, reședința lui Zyraxes, este cucerită iar acesta fuge peste Dunăre. Dobrogea intră sub controlul roman, administrată de regii odrysi.
Augustus (27 î.e.n.-14 e.n.)
Poate spre anii 1-4 e.n., Cn. Cornelius Lentulus, probabil guvernator al noii provincii Moesia, conduce o campanie împotriva dacilor. Aelius Catus, în aceeași perioadă, trece Dunărea și aduce în Tracia 50000 de geți transdanubieni. Augustus, în Res Gestae, scrie că armata romană a respins un atac al dacilor și a trecut Dunărea, silind neamurile dacilor să recunoască autoritatea Imperiului Roman.
Cea mai importantă acțiune romană din secolul I e.n. este strămutarea a 100000 de transdanubieni de la nord de Dunăre în provincia romană Moesia, de către guvernatorul Ti. Plautius Silvanus Aelianus, cândva între 57 și 67 e.n. Dacii se agită în anul 69, în contextul războiului civil din Imperiu, un atac al lor fiind respins de Mucianus și legiunea a VI-a. În 69/70, guvernatorul Moesiei, Fonteius Agrippa, moare în timpul unui atac sarmatic asupra provinciei.
Dacia la sfârșitul sec. I-începutul sec. II e.n. (după Constantin C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, p. 412).
În anul 85/86, dacii jefuiesc provincia Moesia, omorându-l pe guvernatorul Oppius Sabinus. Astfel izbucnește un război între Imperiul Roman și Dacia, marcând următorii 20 de ani prin război și pace între regatul condus de Decebal (87-106) și Imperiul Roman, evenimentele dramatice încheindu-se cu cucerirea regatului Daciei de către romani.
Bibliografie generală:
Fotografii după statui de daci și Columna lui Traian, după:
Jordanes, Getica., 73