Stater sau Aureus?

O problemă metrologică importantă este valoarea nominală a acestei monede, echivalentă cu un stater grecesc sau un aureus roman, iar rezolvarea acesteia poate duce și la lămurirea unor aspecte istorice, politice și economice.

Max Bahrfeldt considera, pe baza greutății medii de 8,42 g calculate de el, că monedele sunt stateri aparținând sistemului ponderal grec.

Dacii au adoptat monedele elenistice ca model pentru monetăria lor, inspirându-se din numismatica regilor Filip al II-lea și Alexandru cel Mare. Însă doar monedele de argint au fost imitate, kosonii fiind primele și singurele monede de aur dacice. În secolul II-I î.e.n., în spațiul Daciei au circulat și stateri de aur de tip Alexandru cel Mare și de tip Lysimach, provenite din numeroase monetării din spațiul elenistic. Datorită popularității și încrederii, monedele de tip Alexandru cel Mare și Lysimach au fost produse până în epoca lui Mithridate al VI-lea Eupator (120-63 î.e.n.), inclusiv din cetățile Istros, Tomis și Kallatis. Greutatea medie a staterilor din secolul I î.e.n. produși în aceste orașe era de aproximativ 8,30 g.

Stater de tip Alexandru cel Mare (monetăria Kallatis)

Stater de tip Lysimach (monetăria Kallatis)

Romanii au emis monede de aur mai rar în epoca Republicii, aureus-ul fiind produs de obicei în situații de criză. În secolul I î.e.n. cităm câteva excepții, precum aurei bătuși pentru Sulla în timpul unei campanii militare, având o greutate de 10,80 g (a 30-a parte dintr-o livră romană), pentru Pompei (9 g, a 36-a parte dintr-o livră) sau Caesar și Brutus (8,10 g, a 40-a parte dintr-o livră). Monedele de tip aureus sunt mai rare în descoperirile din Dacia, dovedind că dacii preferau staterii de tip grecesc.

Aureus emis de Brutus (sursă: Numismatica Ars Classica, 86, 8 octombrie 2015, no. 23)

Unii cercetători, printre care și Constantin Preda au considerat că monedele de tip koson sunt aurei. Preda observa că flanul monedei este subțire și lat (asemeni aureilor) în timp ce staterul grecesc de aur era mai gros și mai puțin lat.

Greutatea medie a kosonilor din tezaurul de la Târșa este de 8,49 g (lotul MNIR).

”Există însă kosoni, în special din prima grupă, a căror greutate se depărtează destul de mult de mediană (8,26-9,26 g). Aceștia nu sunt foarte numeroși, dar ne indică faptul că dintr-o cantitate de metal trebuia să se bată un anumit număr de piese, respectând, pe cât posibil, un anumit etalon. Probabil că într-o primă fază piesele urmau să fie distribuite sau chiar au fost distribuite, sub forma unor loturi mai mari pentru care conta greutatea totală și nu cea individuală, a fiecărui exemplar. Această ipoteză este susținută și de faptul că singurele descoperiri sigure de monede de tip koson sunt tezaurele.”

Mihai Dima, Dan Ilie, Tezaurul de monede de tip KOSON descoperit la Târsa, com. Boșorod, jud. Hunedoara. Lotul păstrat la Banca Națională a României, în ”Simpozion de Numismatică, organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chișinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004”, București, 2007, p. 41.

Nu lipsită de interes este observația că în tezaurul de la Strei, monedele de tip koson sunt întâlnite cu stateri de tip Lysimach.