Monedele au fost realizate prin baterea, cu ajutorul unor ștanțe, a unor pastile de aur. În Antichitate, fabricarea monedelor se făcea cu ajutorul unei ștanțe fixe (avers) și a unor ștanțe mobile. Deasupra ștanței fixe se punea pastila monetară, deasupra căreia se plasa o ștanță mobilă. Prin lovire, imaginile în negative se imprimau pe pastila monetară. Procedeul a rămas aproape neschimbat până în Evul Mediu.
Ștanța se executa dintr-un cilindru de fier sau bronz, și era realizată în negativ prin mai multe procedee (gravare, turnată în tehnica ”ceara pierdută” etc).
Descoperirile de ștanțe monetare antice sunt foarte rare în toată lumea. Din Dacia provin câteva astfel de descoperiri, cea mai spectaculoasă provenind de la Tilișca, jud. Sibiu și Grădiștea Muncelului. Ștanțele de la Tilișca (un depozit din sec. I e.n.) au fost utilizate pentru falsificarea monedelor romane, arătând o bună cunoaștere a procedeului de batere.
Un studiu al ștanțelor cu care au fost bătute monedele din tezaurul de la Târșa (kosoni cu monogramă) a relevat următoarele constatări:
Mihai Dima, Dan Ilie, Tezaurul de monede de tip KOSON descoperit la Târsa, com. Boșorod, jud. Hunedoara. Lotul păstrat la Banca Națională a României, în ”Simpozion de Numismatică, organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chișinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004”, București, 2007, pl. 1
Cu o singură ștanță fixă se puteau produce între 10000 și 30000 de monede, ceea ce înseamnă că tirajul total al monedelor de tip koson a fost de ordinul a câteva zeci de mii.
Considerăm foarte important faptul că între cele două ștanțe fixe nu există legătură. Deși prima dintre ele se asociază cu două ștanțe mobile, iar cea de-a doua, cu patru ștanțe mobile, nu avem nicio piesă care să ne dovedească faptul că ambele ștanțe au lucrat concomitant sau că una dintre ele a intrat în opera atunci când cealaltă a fost epuizată. Mai mult, între monedele bătute cu cele două ștanțe fixe există numeroase diferențe, unele ușor de sesizat, cum ar fi detaliile stilistice sau diametrul, altele care apar numai prin cântărire sau prin analiză metalografică.”
”Întrucât monedele bătute cu ștanța fixă 1 au atât greutatea, cât și titlu, superioare, le putem considera mai timpurii.”
Mihai Dima, Dan Ilie, Tezaurul de monede de tip KOSON descoperit la Târsa, com. Boșorod, jud. Hunedoara. Lotul păstrat la Banca Națională a României, în ”Simpozion de Numismatică, organizat cu ocazia comemorării Sfântului Ștefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chișinău, 29 septembrie-2 octombrie 2004”, București, 2007, p. 36, 39.